Atacurile Israelului dezvăluie un scop îndrăzneț al războiului. Cât de posibil este? „Poate fi mai rău”
Atacul surpriză al Israelului asupra Iranului a avut un motiv imediat de a perturba și de a încetini programul nuclear al Teheranului. Dar amploarea atacurilor, alegerea țintelor și nu în ultimul rând discursurile politicienilor israelieni sugerează o altă ambiție, pe termen mai lung: răsturnarea regimului de la Teheran, scriu Reuters și BBC.
Atacurile de vineri dimineață au lovit nu numai instalațiile nucleare și fabricile de rachete ale Iranului, ci și figuri-cheie din lanțul de comandă militară al țării și oameni de știință din domeniul nuclear.
Loviturile par să vizeze diminuarea credibilității Iranului atât pe plan intern, cât și în rândul aliaților săi din regiune – factori care ar putea destabiliza conducerea iraniană, au observat experții.
„Presupunem că unul dintre motivele pentru care Israelul face acest lucru este că speră să vadă o schimbare de regim”, a declarat pentru Reuters Michael Singh de la Washington Institute for Near East Policy și fost înalt funcționar al președintelui George W. Bush.
„Ar dori să vadă poporul iranian ridicându-se”, a spus el, adăugând că numărul limitat de victime civile în runda inițială de atacuri vorbește, de asemenea, despre un obiectiv mai larg.
Unii experți avertizează că riscul unui astfel de scenariu este ridicat. Șansele sale de reușită? Incerte deocamdată.
Netanyahu nu s-a ascuns
Într-un discurs video, la câteva ore după ce avioanele de luptă israeliene au început să lovească instalațiile nucleare și sistemele de apărare aeriană iraniene, prim-ministrul Israelului, Benjamin Netanyahu, a făcut într-adevăr apel direct la poporul iranian.
„Regimul islamic, care vă oprimă de aproape 50 de ani, amenință să ne distrugă țara, statul Israel”, a declarat Netanyahu.
Obiectivul Israelului a fost de a elimina amenințarea nucleară și cu rachete balistice, a spus el, dar a adăugat: „Pe măsură ce ne atingem obiectivul, vă deschidem și vouă calea spre libertate”.
„Regimul nu știe ce l-a lovit, sau ce îl va lovi. Nu a fost niciodată mai slab. Aceasta este ocazia voastră să vă ridicați și să vă faceți auzite vocile”, a declarat Netanyahu.
Premierul israelian a făcut apel la o schimbare a guvernului iranian și în septembrie.
Un regim puternic înrădăcinat
În ciuda pagubelor provocate de atacul israelian fără precedent, deceniile de dușmănie față de Israel – nu numai în rândul conducătorilor Iranului, ci și al populației majoritar șiite – ridică semne de întrebare cu privire la perspectiva luată în calcul de Israel.
Perspectiva înlăturării regimului teocratic puternic înrădăcinat, susținut de forțe de securitate loiale, este una incertă.
Ultimii ani au văzut proteste populare, uneori masive, care au părut că amenință regimul de la Teheran, dar acestea au fost zdrobite.
Singh a avertizat că nimeni nu știe ce condiții ar fi necesare pentru ca o opoziție să se coaguleze în Iran.
O luptă de durată
Atacul de vineri a fost prima fază a ceea ce Israelul a declarat că va fi o operațiune prelungită.
Israelul mai are însă multe de făcut pentru a distruge instalațiile nucleare iraniene, iar analiștii militari cred de fapt că nu va putea să dezactiveze în totalitate siturile bine fortificate ale Teheranului.
Experții rămân de asemenea sceptici că Israelul va dispune de munițiile necesare pentru a distruge singur programul nuclear iranian.
„Probabil că Israelul nu poate elimina complet proiectul nuclear de unul singur, fără participarea americană”, a declarat vineri Sima Shine, fostă analistă Mossad și în prezent cercetătoare la Institutul israelian pentru studii de securitate națională.
Cu toate acestea, campania militară ar putea crea condițiile pentru un acord cu Statele Unite care să contracareze programul nuclear.
„În lumea ideală, Israelul ar prefera să vadă o schimbare de regim”
În timp ce contracararea programului nuclear al Teheranului ar avea valoare pentru Israel, speranța subminării regimului ar putea explica de ce Israelul a urmărit atât de multe figuri militare de rang înalt, aruncând instituția de securitate iraniană în confuzie și haos.
„Acești oameni erau foarte importanți, foarte bine informați, se aflau de mulți ani în funcțiile lor și erau o componentă foarte importantă a stabilității regimului, în special a stabilității de securitate a regimului”, a declarat Shine.
„În lumea ideală, Israelul ar prefera să vadă o schimbare de regim, fără îndoială”, a spus ea.
Dar o astfel de schimbare ar veni cu riscuri, a declarat Jonathan Panikoff, fost adjunct al ofițerului național de informații al SUA pentru Orientul Mijlociu, care lucrează acum la Atlantic Council.
În primul rând, nu există nicio dovadă că o astfel de reacție în lanț va începe în primul rând, dar chiar dacă începe, nu este clar unde ar putea duce un astfel de proces.
Dacă Israelul reușește să forțeze înlăturarea conducerii Iranului, nu există nicio garanție că succesorul care va apărea nu va fi și mai radical în conflictul cu Israelul.
„Istoria ne spune că întotdeauna poate fi mai rău”
Cei care dețin cea mai mare putere în Iran sunt cei care controlează forțele armate și economia, iar cea mai mare parte a acestei puteri se află în mâinile susținătorilor liniei dure din cadrul IRGC și a altor organisme neeligibile, scrie BBC.
Aceștia nu au nevoie să organizeze o lovitură de stat, deoarece sunt deja la putere, și ar putea duce Iranul într-o direcție mai conflictuală.
„De ani de zile, mulți în Israel au insistat că schimbarea regimului în Iran ar determina o nouă zi mai bună – că nimic nu ar putea fi mai rău decât actualul regim teocratic”, a declarat Panikoff.
„Dar istoria ne spune că întotdeauna poate fi mai rău”, a avertizat acesta.
Un scenariu probabil ar fi de asemenea un vid de putere în Iran.
Cu o populație de aproximativ 90 de milioane de oameni, evenimentele din această țară ar avea un impact masiv asupra întregului Orient Mijlociu.
Cine reprezintă opoziția în Iran? E complicat
Rezultatul dorit de Israel pare să fie o revoltă care să se încheie cu preluarea puterii de către o forță prietenă, însă o întrebare majoră în acest caz este cine ar putea fi alternativa?
Forțele de opoziție iraniene au fost foarte fragmentate în ultimii ani și nu există opțiuni clare aici.
După tulburările din 2022, cunoscute sub numele de mișcarea pentru „Libertatea vieții femeilor”, care a cuprins mare parte a Iranului, unele grupuri de opoziție au încercat să formeze o coaliție.
Dar aceasta nu a durat mult din cauza diferențelor de opinie cu privire la cine va conduce coaliția și care va fi forma guvernului după răsturnarea celui actual.
Prințul moștenitor Reza Pahlavi
Liderii Israelului ar putea considera unele dintre aceste grupuri sau persoane drept alternative preferate.
Un exemplu este fostul prinț moștenitor iranian Reza Pahlavi, fiul fostului șah al Iranului, care a fost răsturnat în revoluția islamică din 1979.
Acesta trăiește în exil și a încercat în mod activ să influențeze actorii străini pentru a-și susține cauza.
De asemenea, a vizitat Israelul în ultimii ani.
Deși a câștigat popularitate în rândul unor iranieni, nu este clar dacă aceasta s-ar putea transforma rapid într-o forță pentru schimbarea regimului, scrie BBC.
Mujahideen-e Khalq
Există, de asemenea, Mujahideen-e Khalq (MEK), un grup de opoziție exilat care sprijină răsturnarea Republicii Islamice, dar este împotriva revenirii la monarhie.
Înființat ca un grup musulman de stânga, MEK s-a opus anterior cu fermitate șahului.
După revoluție, MEK a plecat în Irak și s-a alăturat lui Saddam Hussein la începutul anilor 1980, în timpul războiului acestuia împotriva Iranului, ceea ce l-a făcut nepopular în rândul multor iranieni.
Grupul continuă să fie activ și are prieteni în SUA, dintre care unii sunt apropiați de tabăra lui Donald Trump.
Există și alte forțe politice, de la cei care doresc să instituie o democrație seculară la cei care doresc o monarhie parlamentară.
INTERVIURILE HotNews.ro