Azi, noul guvern: nu „rotativa” e problema, ci faptul că oamenii înțeleg prin ea eternizarea acelorași personaje / Câteva exemple

Nicușor Dan se consultă joi cu partidele și sunt estimări că președintele va anunța noul premier. Cum va primi societatea guvernul, dacă prospețimea numelor se va opri doar la prim-ministru și la alte câteva poziții?

HBO era un brand cunoscut. S-a transformat în MAX, cu o groază de bani băgați în campania de rebranduire. În această vară se va schimba din nou. Se va numi HBO MAX. Putem să zâmbim.

Așa s-a întâmplat și cu statul nostru. Era PSD-PNL. Sub șocul alegerilor din perioada noiembrie – mai, toți au jurat că nu mai merge astfel. O să se schimbe garda. 

Însă aproape fiecare numire despre care se află este a acelorași personaje. Unde sunt oamenii noi de la vârf, cu excepțiile lui Nicușor Dan și lui Ilie Bolojan, unul votat direct de oameni și celălalt aproape dus de opinia publică, pe sus, la Palatul Victoria? 

„Pot angaja pe cabinetul meu pe cine vreau eu”

Unde sunt competențele atrase în serviciul public, oameni cu CV remarcabil din țară și din străinătate, angajați pe diverse niveluri? Deocamdată, suntem informați că fostul deputat PNL Pavel Popescu, numit vicepreședinte la ANCOM, și-a adus consilier pe un comisar șef de poliție pus sub acuzare de DNA. Procurorii susțin, cu stenograme inserate la dosar, că polițistul a făcut pe recuperatorul pentru un patron de firmă. A vândut mașini către cei ale căror cazuri le rezolva. A primit cadouri, dar ”de suflet”, nu ca mită, după cum a explicat polițistul în fața instanței. 

Întrebat dacă e la curent cu situația consilierului său, Pavel Popescu a declarat pentru HotNews: „Da, știu, dar avem nevoie de expertiză judiciară. Îl cunosc, are cazierul curat și a fost achitat în primă instanță. Pot angaja pe cabinetul meu pe cine vreau eu”. 

Acum câteva luni, Pavel Popescu spunea că trebuie închis Tik Tok ca să salvăm România. Răspunsul său coboară din general în particular și indică cine trebuia salvat. 

Definiția integrității la ANCOM

Miercuri seară, vicele ANCOM Pavel Popescu a revenit și a spus că fostul polițist a demisionat. Dar a adăugat că pleacă degeaba, nu pentru că un urmărit penal pentru corupție nu avea de ce să cumuleze pensia cu salariul.

El însuși, vicele ANCOM, e o victimă. Retorica liberalului a urmărit culpabilizarea presei, operațiune inutilă, pentru că nu e deloc treaba noastră să plăcem politicienilor.

Popescu crede că jurnaliștii care au scris despre dosar sunt de vină, în timp ce el ca șef la stat nu are nici o responsabilitate pentru că a angajat drept consilier un personaj trimis în instanță pentru o afacere de corupție.

Deciziile și declarațiile lui Popescu ne indică standardul integrității în concepția unui tînăr politician de 38 de ani, ajuns în administrația publică: un angajat de la ANCOM poate primi cadouri și poate face afaceri cu cei ale căror cazuri de fraudă informatică le monitorizează.

Oricine poate lucra la ANCOM, autoritatea de reglementare în comunicații, inclusiv comunicațiile digitale și pe internet. Oricine să vină se se angajeze, numai să nu fie prins de justiție.

Ce s-a schimbat, de fapt, în mentalitatea adâncă a PSD-PNL? Ce a fost real în promisiunile lor de după cutremurarea unei țări în fața radicalismului de extremă dreapta și izolaționismului cu fibră legionară?

Rotația e numele de scenă al permanenței

Sigur că o coaliție PSD-PNL a fost, practic, soluția conturată de electorat, atunci când poporul a votat Parlamentul. Politicienii lucrează cu materia primă furnizată de oameni. Îi trimitem acolo pe parlamentari ca să ne reprezinte și să rezolve probleme prin discuții cu politicieni aleși de alți oameni, compatrioți care votează diferit.

Pe 1 decembrie 2024 așa au decis cetățenii: PSD (22%), AUR (18%), PNL (13%), USR (12%), SOS (7%), POT (6%), UDMR (6%). Dacă ar fi vrut altceva, vorba Ioanei Ene Dogioiu, ar fi votat altceva.

Numai că „rotativa”, în înțelegerea oamenilor, înseamnă că „se rotesc ei ca să rămână tot ei”. Când Nicu Marcu trece din președinte-de-dezastre-la-ASF în poziția de șef la ORNISS, cu greu se poate numi asta o reformă a statului. 

Iar eternizarea este chiar împotriva votului. Pentru că, în trei rânduri de alegeri, cetățenii au votat clar împotriva actualelor criterii de promovare în serviciul public. Să spui că „Pot angaja pe cine vreau eu” e o sfidare care a dus partidul tău liberal la 13% și a epuizat răbdarea votanților care se gândesc că nu cutremurul social, ci construcția e soluția.

„Și acum, angajează pe cine vrei”

În noaptea alegerilor din Polonia, când pro europeanul Rafal Trzaskowski conducea la mică distanță în predicții, unul dintre membrii alianței sale a declarat: „Chiar dacă vom câștiga, îmi este clar: asistăm la ultimul vot pe care ni-l dau alegătorii care cred în soluția democratică. Dacă nu schimbăm Polonia, s-a terminat pentru multă vreme”. 

Spre dimineață, a devenit clar că, în realitate, a cîștigat Karol Nawrocki, candidatul populist. „Ne mai vedem în 2030”, au titrat unele publicații poloneze. 

În România, atât pe 1 decembrie, cât și la alegerea lui Nicușor Dan, alegătorii au oferit încă o șansă „partidei europeane”. 

Puțin probabil ca un număr important dintre acești alegători să fi oferit acest mandat politicienilor: „Și acum, angajează pe cine vrei”.  Iar dacă sunteți prinși, dați vina pe presă, ceea ce făcea de altfel și Călin Georgescu, frate de convingeri cu liberalul rebranduit Pavel MAX Popescu.