INTERVIU cu unul dintre cei mai importanți istorici contemporani: „Diaspora are puterea de a distruge tot ce s-a întâmplat pozitiv în această ţară în ultimii 35 de ani. Acești oameni nu vor suporta consecințele: vor continua să trăiască în Germania, Italia, Spania”

Istoricul elveţian Oliver Jens Schmitt analizează cinci dintre temele campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale folosite de cei doi candidaţi: tema UE versus Rusia, poziţia României faţă de Ucraina, ideologia suveranistă, marota Viktor Orban şi relaţia candidaţilor cu Biserica. 

„Influența rusească nu este doar o probabilitate în viitor, este chiar prezentul, pentru că reprezintă o moştenire a perioadei comuniste”, spune istoricul Oliver Jens Schmitt, într-un interviu pentru publicul HotNews.ro. 

De-a lungul timpului, istoricul Oliver Jens Schmitt a vorbit de mai multe ori despre ascensiunea extremismului în România şi despre felul în care Rusia profită de această situaţie. În interviul acordat HotNews.ro, el vorbeşte despre cinci teme ale campaniei electorale care au împărţit românii în alegători ai lui George Simion şi alegători ai lui Nicuşor Dan.

Oliver Jens Schmitt este originar din Elveţia, locuieşte şi predă în Austria, dar este un bun cunoscător al istoriei României. A scris mai multe cărţi despre aspecte controversate din istoria noastră, cu luciditatea cercetătorului care analizează, de la distanţă, evenimente, personalităţi şi instituţii care încă stârnesc dezbateri aprinse în societate. Printre volumele sale se numără „Corneliu Zelea Codreanu: Ascensiunea și căderea «Căpitanului»“ (2018), „România în 100 de ani. Bilanțul unui veac de istorie” (2018) și „Biserica de stat, sau Biserica în stat? O istorie a Bisericii Ortodoxe Române, 1918–2023” (2023).

• Oliver Jens Schmitt predă istorie sud‑est‑europeană la Universitatea din Viena. Între anii 2017 și 2022 a fost președintele Secției de Filosofie și Istorie a Academiei Austriece de Științe, iar din 2017 este director științific la Institutul pentru Studiul Monarhiei Habsburgice și al Balcanilor din cadrul Academiei Austriece de Științe.
• Cu o săptămână înainte de al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, istoricul a venit la Bucureşti pentru a vorbi, de pe scena Ateneului Român la Conferințele Humanitas, Despre lumea în care trăim, despre România anilor ’38-’40 şi despre lecţiile pe care perioada în care ţara noastră a fost lăsată fără teritorii întinse din est și nord-est fără să tragă un singur foc.

„Suveranismul este egal cu cei trei ”: este frig, foame și frică”

HotNews.ro: Cum vă explicaţi ideea că, dacă votăm un candidat, alegem Rusia şi, dacă votăm alt candidat, alegem Uniunea Europeană? E o temă de campanie?

Oliver Jens Schmitt: Nu este deloc o temă de campanie, pentru că domnul Simion este un aliat sau probabil chiar și fel de supus, cel puțin temporar, al unui om, Călin Georgescu, care și-a exprimat foarte clar orientarea politică spre Moscova, care a vorbit despre înțelepciunea rusească, care este un admirator deschis lui Putin și al sistemului pe care îl reprezintă Vladimir Putin. Rusia lui Putin este un fel de stat continuator al Imperiului Ţarist. Este un stat militarist, autoritar, în care nu există spațiu public pentru opoziție, în care libertatea de exprimare a dispărut complet. Cei care îndrăznesc să se opună își vor termina viețile in lagăre din Siberia sau sunt omorâţi în țară și în străinătate. Şi este o țară controlată de serviciile secrete, adică de KGB, iar Putin insuşi este un produs al acestui sistem.

– E greu să ne imaginăm că fotografia asta poate fi replicată în România…
– Eu nu cred că România suveranistă, care va fi o țară izolată, va fi în stare să apere împotriva unui sistem în care agenți de influență ruşi voi fi la putere. Pentru că trebuie să spunem foarte clar că sunt multe segmente ale sistemului de stat român în care aceste elemente sunt deja existente și active. De la Academia Română până la servicii secrete şi Armata Română.

În momentul de față, influența rusească nu este doar o probabilitate în viitor, este chiar prezentul, pentru că reprezintă o moştenirea perioadei comuniste, mai ales încarnată in persoană lui Ion Iliescu, singurul șef de stat dintr-un stat post-comunist care a semnat un acord de bună vecinătate şi de alianţă cu Uniunea Sovietică a lui Gorbaciov. Să nu uităm! Asta este legătura între situația de astăzi si situația imediat după prăbușirea parțială a sistemului comunist. A fost doar prăbușirea lui Ceașescu și nu a sistemului comunist.

– Deci, distincția reală, de fapt, nu este Uniunea Europeană versus Rusia, este Rusia versus anti-Rusia?
– E mai mult de atât, pentru că adică un candidat, cu siguranță, va orienta România intră o zonă gri. Din punct de vedere formal, România va rămâne țară membră UE, dar cu George Simion va fi un membru de clasa a II-a. Nu este Rusia vs. anti-Rusia, pentru că cealaltă tabără reprezintă cu totul altceva.

România, în perioada comunistă, a intrat nevoluntar în sistemul sovietic. UE a fost o reacție la cele mai crunte războaie pe care a le-am trăit noi în Europa în prima jumătate a secolului trecut. A fost o voinţă foarte clară de a depăşi aceste conflicte prin crearea unei federaţii de state, care au intrat voluntar în această alianţă. Toate statele care au intrat în UE au făcut-o am după o decizie luată în Parlament sau prin referendumuri, adică având un sistem constituțional sau o procedură constituțională. Nu a reprezentat voința unui dictator sau a unei puteri străine. Toate aceste țări, împreună, în diferite etape au clădit această UE, care e perfectibilă, dar care a contribuit la o creştere a dezvoltării sociale, economie, culturale uriaşă pe care nu am avut-o niciodată în istoria continentului nostru.

Ar fi o tragedie ca România să iasă din UE

În momentul de față, trebuie să vedem foarte clar că, având în vedere alegerea lui Trump în Statele Unite, suntem confruntaţi cu o situație în care contează numai trei puteri: Statele Unite, Rusia și China. Dar noi avem tot potențialul să fim puterea a patra. Uităm foarte adesea că suntem 450 de milioane de oameni cu un potențial industrial, intelectual, cultural uriaș. Acum trebuie să ne dezvoltăm și potențialul militar. Suntem o putere foarte mare, dar numai toți împreună. Fiecare țară este liberă să iasă. Marea Britanie a făcut-o şi nu a câștigat nimic. Totuşi, este o țară dezvoltată, o țară cu armată și economie puternice. Şi o țară că în România, bineînțeles, este liberă să iasă. Dar ar fi o mare tragedie dacă asta s-ar întampla, mai ales cu votul diasporei, care are acum puterea de a distruge tot ce s-a întâmplat pozitiv în această ţară în ultimii 35 de ani. Acești oameni nu vor suporta consecințele: vor continua să trăiască liniştiţi din Germania, Italia, Spania, vor profita de o asigurare socială de acolo. Sunt multe însă segmente ale populației care au profitat în măsură foarte mică de această dezvoltare. Dar ei trebuie să vadă, mai ales gândindu-se la anii ’80, că în România nu mai există cei trei „F”. Adică, foame, frig şi frică. Asta a fost experiența tuturor celor care au trăit în anii 80, cu excepția nomenclaturii Partidului Comunist. Acești trei „F” nu mai există, dar pot să revină odată cu suveranismul? Suveranismul nu este o lozincă a prezentului. A fost realitatea sistemului comunist! Nu este o făgăduință pentru viitor! Este o realitate istorică uitată.

Orban și Simion au nevoie unul de celălalt

– Este sau nu este un model Viktor Orban, în condițiile în care are acces la Casa Albă, are autoritatea sa pe plan european și pare un lider puternic?
– Aţi spus un cuvânt foarte adevărat: „pare”. Nu este. În ceea ce privește performanța economică, România a depășit Ungaria. Aşa că cetăţenii români trebuie să se întrebe: vrem să coborâm la nivelul Ungariei?

George Simion nu recent a început să-l admire pe Viktor Orban. Admiraţia lui are tradiție. Şi arată că o figură de frunte a autoproclamatului naționalism românesc se simte intr-o poziție inferioară față de șeful de guvern maghiar. Mi se pare destul de caraghios pentru un naționalist dacă are nevoie un model şi, mai ales, dacă acela este liderul unei naţiuni care întotdeauna este prezentată ca duşmanul istoric al românilor. De fapt, amândoi au nevoie unul de celălalt.

Dar hai să revenim la fapte concrete: poziția lui Viktor Orban pe plan intern nu este atât puternică, are o opoziție foarte puternică în persoana lui Peter Magyar și sunt multe semne că și Orban a înțeles foarte bine cât de fragedă e situația lui pe plan intern. De aceea face mult zgomot la nivel internațional și profită de faptul că sunt foarte puțini observatori străini care știu limba maghiară.

Pentru români, e relevant acest lucru: un sistem, după 15 ani în care Orban este la putere, nu a produs un progres economic. Dimpotrivă, este economia maghiară în declin. Toate promisiunile sale despre îmbunătăţirea nivelului de trai au produs un val de imigrație în alte țări. Ungaria a pierdut sute de mii de cetăţeni educaţi în ultimii ani. Apoi, Orban a promis regenerarea naţiunii printr-o politica pronatalistă, ca-n epoca lui Ceauşescu. Rezultatul: zero.

Bine, toți cei care cred că modelul înţelepciunii maghiare va fi o cale de salvare pentru români trebuie să se confrunte cu realitatea că sistemul lui Orban se apropie de sfârşit.

„Suntem cei mai buni, dar există un dispreț împotriva noastră”. Nu e adevărat!

– Ce este suveranismul? Ce înseamnă această ideologie?
– Suveranismul, ca ideologie, izvorăşte din perioada ceaușistă, e evident. Putem observa acelaşi discurs în anii ’70-’80. Problema este că, în regimul comunist, ideea unei Românii puternice, respectate, autosuficiente a fost propagată într-o măsură atât de mare încât generații întregi au crescut cu ea. Ea a fost continuată parţial şi după căderea lui Ceauşescu şi în sistemul de învăţământ public, şi de unele elite. Mulți oameni cunosc numai această versiune a istoriei. Au o concepție de mândrie națională, care trimite, pe de pe de o parte, la un fel de protocronism – noi suntem cei mai buni, cei mai performanți – și, pe de o altă parte, e combinată cu un sentiment uriaş e inferioritate.

De asta este un amestec extrem de otrăvit. Şi mulți oameni simt o tensiune între experiența unei inferiorități, care este de multe ori imaginară, şi această idee moştenită din ceauşism că noi suntem cei mai buni. Aşadar, suntem cei mai buni, dar există un dispreț împotriva noastră. Or, asta nu corespunde cu realitatea!

Suveranismul este cu siguranță o etichetă prea frumoasă, pentru că nucleul dur în România este moștenirea naţional-ceauşismului. Este ideea protocronismului, din care xenofobia nu lipseşte şi este o mare prostie politică! Suveranismul este egal cu cei trei „F”: este frig, foame și frică.

„Fiecare cetățean care votează cu Simion trebuie să știe că, în caz de nevoie – și acest caz nu este de exclus –, România va fi singură, cum a fost în anul 1940”

– Neutralitatea față de Ucraina. Ce înseamnă neimplicarea pe care o promovează un candidat și ce înseamnă alinierea la direcția europeană, promovată de celălalt?
– Fiecare stat îşi apără teritoriul şi cetăţenii. Întrebarea este cum? Este interesant cazul Marii Britanii. De ce a început să se implice atât de puternic din Ucraina? Pentru ei, este o strategie foarte veche, care a început din epoca modernă: Marea Britanie știe că teritoriul național este aparat pe continent și nu pe frontieră.

Care este interesul național al României? Este păstrarea integrității şi a suveranităţii naționale și un sprijin puternic pentru cetățenii Republici Moldova, cel mai bun şi cel mai apropiat vecin. Asta trebuie să fie un fel de rațiune de stat. Or, moldovenii sunt cei care cunosc cel mai bine Rusia, cred că românii pot avea încredere în această expertiză specială a moldovenilor. Acesta poate fi un răspuns.

Există însă și o altă dimensiune. Fiecare stat, ca și România, care face parte dintr-o alianță foarte mare, speră să primească ajutor militar, în caz de nevoie. Dar o alianță se bazează pe un sistem de ajutor reciproc. Ajutorul militar nu vine în sens unic. Un preşedinte care declară că țara noastră nu este solidară, poate da şi un mesaj către aliaţi că noi, în caz de nevoie, vom sta acasă. Că nu ne pasă ce se întâmplă în istorie. Fiecare cetățean care votează cu Simion trebuie să știe că, în caz de nevoie – și acest caz nu este de exclus –, România va fi singură, cum a fost în anul 1940, când a cedat fără să tragă un foc o treime din teritoriul național. Asta este realitatea!

România este o țară amenințată, aceste amenințări vin în mod public, foarte clar din partea guvernului rus. România a fost amenințată și oficial, dar cu un președinte care declară că nu o să facă nimic pentru ceilalți va fi foarte singur, împreună cu poporul pe care l-a votat. Aşa că fiecare trebuie să-și pună întrebarea dacă vrea o asemenea situație sau un președinte care știe să gestioneze și o alianță internațională.

Biserica din ţară a susținut în unele cazuri, prin tolerare și tăcere, aceste curente neolegionare

– Relaţia cu Biserica. Şi Nicuşor Dan, şi George Simion au trimis scrisori preoţilor. De ce fac asta?
– Pentru că am ajuns, în istoria relațiilor între stat și Biserică, la un moment în care Biserica are mai multă putere ca niciodată. Rămâne întrebarea dacă este vorba de o putere reală sau e atribuită din partea partidelor politice. Chiar și de către Nicușor Dan, care reprezintă, să spunem, România liberală, deschisă. Contextul acestor mesaje este foarte serios. Noi știm și din studii sociologice ce rol au jucat preoții din diaspora în ascensiunea partidului AUR. Chiar și mitropoliţii din diaspora au mari greutăți să disciplineze acești preoți. În plus, Biserica din ţară a susținut în unele cazuri – iar cazul ÎPS Teodosie de la Constanţa e cel mai cunoscut – prin tolerare și tăcere, aceste curente neolegionare foarte active în mănăstiri, în biserici, la seminarii de Teologie şi aşa mai departe. Acest curent subteran a fost tolerat mulţi ani!

Avem de-a face cu un fel de talibani ortodocși astăzi, care, din punctul meu de vedere, fac un soi de abuz de credinţă creştină. Cei care sunt cu adevărat credincioși trebuie să ia în serios această credință şi să realizeze că nu are nimic de-a face cu politica. Biserica Ortodoxă Română interzice activitatea politică a preoților și încă mai mult activitatea politică în spațiul bisericesc. Însă mulţi dintre preoţi nu au făcut decât să intensifice aceste probleme şi au dezorientat credincioşii.