„Oamenii simpli își iau de la gură pentru a plăti tăierile. Tu, guvernant, ce faci?”. Rectorul Universității din București arată impactul sociologic al legii austerității / Ce spune despre burse  

Marian Preda, rectorul Universității din București, critică felul în care guvernul Bolojan a început nu cu tăierea subvențiilor de la partide și sinecuri, ci cu măsuri care îi lovesc mai degrabă pe cei mai vulnerabili. „Premierul o fi altul, dar miniștrii sunt în bună măsură aceiași care au hotărât aceste nesfârșite recompense politice. A fost risipă și acum trecem, peste noapte, la austeritate”, spune rectorul, într-un interviu pentru HotNews. 

• „În sociologie se spune așa: o acțiune devine reală prin prezentarea ei. Tăierea a devenit reală săptămâna aceasta. Suntem în plină criză, fiecare detaliu devine catastrofic”, explică Marian Preda. 
• Sociologul crede măsurile de austeritate sunt necesare, însă felul în care guvernanții au comunicat cu cei cărora le cer compromisuri a fost defectoasă și „nimeni nu cere oamenilor iertare. Vag o spune Bolojan”.
• Rectorul critică și tăierea burselor elevilor și studenților: „Cine le-a dat note prea mari? De ce iau atâția burse? Nu elevii și studenții au hotărât”, spune Preda, care crede, însă, că „nu se vor atinge de bursele studenților în felul anunțat”. 

– Ce nu pricepe românul? După ce a avut atâtea și atâtea beneficii, acum vine Bolojan și taie. De ce iese în stradă?
– Orice recompensă primită este considerată cuvenită. „Este beneficiu? Este spor? Nu! Este meritul meu. Primesc mai mult pentru că merit. Muncesc de-o viață aici”. Să nu uităm apoi comparația. 

– S-o numim invidie?
– De ce nu? Dar cred că mai bine pornim de la ideea de comparație. Cu cine îmi compar banii? Cu fratele meu, cu vecinul meu, cu Occidentul. Am un salariu mai mic decât al fratelui meu care este într-o țară occidentală. El are un salariu de două ori mai mare. Nu e drept! Nu suntem toți la fel, nu suntem în UE? Argumentele oamenilor, vedeți, sunt simple și e normal să se revolte în momentul în care se taie. 

„Demotivarea este uriașă”

– La ce duce „taiatul” ăsta făcut de Bolojan?
– Aici demotivarea este uriașă. În teoria organizațiilor se spune așa: „dă-le oamenilor salariul corect și fă-i să uite de bani”. Adică motivează-i în toate felurile posibile și fă-i să nu privească banii ca pe singura realitate și speranță. Ori, motivația a lipsit. Numiri politice în instituții politice nu înseamnă motivarea celor care muncesc cu adevărat.

– Lovitura cea mare s-a dat celor cu venituri mici.
– Prima problemă este a celor care nu au suficient pentru un trai decent. Și la noi sunt vreo 30% dintre români care sunt sub pragul de sărăcie. La aceștia, 50 lei sunt esențiali. 

Poate în acei bani se află o cutie de bere în plus la sfârșitul zilei. O bere pe care omul s-o bea în tihnă. Acum berea aia poate dispare sau berea aceea rămâne ca o cheltuială și creează ceartă pe resurse în familie. Așa apare marea problemă, disprețul pentru cel care a tăiat berea. 

Deci, pe de o parte, sunt cei cu venituri mici care nu prea mai au de unde să taie, pe de altă parte sunt ceilalți la care problema este de echitate. Întotdeauna se va găsi cineva în preajmă care pare că lucrează mai puțin, deci e mai puțin merituos și primește mai mult. Și din păcate, guvernele chiar au oferit foarte multe exemple de acest fel. 

Ciolacu a dat ca la recompensarea maneliștilor, «fără număr»

– Să se taie „la sânge”!
– Acum, în privința tăierii, știți ce cred eu că nu înțelegem foarte mulți? Mă pun și eu în categoria asta. Cum Dumnezeu de au putut să mărească atât de mult anumite cheltuieli, știind că România avea deficit? 

Cum de s-a cheltuit și mai mult și mai mult? Cum de s-au mărit pensiile, salariile cu aceste sume deși se știa că suntem deja în groapă? Vrei să mărești? Oamenii vor aprecia o mărire de 5% de 10%, cât îți permite bugetul. Ciolacu a dat așa, ca la recompensarea maneliștilor, „fără număr”. 

Știți ce lipsește în această ecuație? Nimeni nu cere oamenilor iertare. Vag o spune Bolojan. Dar să se spună: români, ne cerem iertare!

– La ce folosește iertarea?
– Ajută, ajută! Recunoașterea greșelii este foarte importantă pentru a reseta tipurile de probleme și de soluții. Dacă tu n-ai recunoscut o greșeală, foarte mulți vor spune stai puțin, păi, de ce schimbi tu acum lucrurile? Cine a greșit? Recunoașterea greșelii este un pas spre redefinirea problemei. 

În al doilea rând, cine a dat pensii, salarii? Cine? Poporul? Nu! Nu populația României a hotărât să se dea pensii, să se dea salarii pentru a capta bunăvoința și simpatia, lucru care oricum nu s-a întâmplat în rundele de alegeri. Și atunci cine a greșit? Decidenții trebuie să-și asume greșeala asta. Greșeala recunoscută este pe jumătate iertată.

„Liderii trebuie să explice că interesul colectiv primează”

– Acum nimeni nu e de vină și toți politicienii urlă: criză! Criză!
– Am avut pandemia. Avem războiul la doi pași acum. Avem o criză reală acum. Oamenii merg în perioadele normale pe interesul individual, raționalitatea individuală, se pun în centru pe sine și propria familie. 

Ori, în momentele de criză care afectează grupuri mari, în care societatea este amenințată, țara este amenințată, dacă fiecare ar merge pe interesul individual, nimeni nu s-ar mai duce la război, ca-n Ucraina, și nimeni nu ar vrea să i se taie veniturile, ca la noi. 

Liderii trebuie să explice că interesul colectiv primează, pentru că interesul individual e mai bine reprezentat prin cel colectiv. Adică, ni se taie veniturile tuturor, riscul individual este mai mare pentru mine, dar dacă întreaga societate suferă la fel, pot să-nțeleg, suntem împreună în aceeași situație, ne întrajutorăm, găsim soluții împreună. 

Sacrificăm un pic din interesul individual pentru interesul colectiv. Asta trebuie explicat. Altfel nu se poate. Oamenii simpli își iau de la gură la propriu pentru a plăti consecințele inflației și creșterii de TVA și alte tăieri de diverse feluri. Tu, guvernant, ce faci? 

Compensațiile pensionarilor CCR, imorale

– Dai compensanții pensionarilor de la Curtea Constituțională!
– Da! Este imoral. Și este imoral dacă nu găsești o soluție de a corecta o asemenea chestie strigătoare la cer. De exemplu, dacă legea e lege, amână plata unei asemenea compensații și dă un decret privind diminuarea sau ștergerea unui asemenea beneficiu pe viitor. Trebuie acționat imediat.

– Bolojan a început cu acest set de măsuri și nu cu pensiile speciale, subvențiile partidelor, sinecurile de tot felul.
– Ne punem mereu întrebarea: „Dom’le, dar de ce plătesc eu biletul la un spectacol și alții intră pe gratis? Dacă facem o colectă pentru ziua cuiva nu plătesc toți, nu? E corect? Nu! Șefii nici nu dau bani, dar mănâncă prăjituri ca și noi”. 

Deci, se vorbește de solidaritate, dar până acum vedem că mai e mult până acolo. Durează, anunță premierul. Păi, e o chestie de comunicare aici. Trebuia început cu acelea. 

„Nu aveau de ce să înceapă să vorbească despre tăieri de burse”

– S-au luat de bursele studenților, elevilor.
– Altă greșeală de comunicare. Oamenii se uită cu mare simpatie la copii, la elevi, la studenți, pentru că aceștia, pe lângă faptul că „noi toți am fost copii, elevi, studenți”, dar ei sunt în perioada în care trebuie cu adevărat ajutați. 

Guvernanții nu aveau de ce să înceapă să vorbească despre tăieri de burse. Nu studenții, elevii sunt de vină. Bun, trebuie făcute ajustări și aici, înțeleg, dar nu ieși și-i arăți ca pe vrăjitoare pe cei mai vulnerabili dintre noi. 

Cine le-a dat note prea mari? De ce iau atâția burse? Nu elevii și studenții au hotărât. Ce bursă ia un elev din București? Ce bursă ia unul de la țară? De asemenea, persoanele cu dizabilități sunt și acestea puse sub vizor. E doar proastă comunicare, zic eu. 

E o problemă faptul că încă n-au tăiat de la partidele politice subvențiile, că nu au privit serios spre toate sinecurile politice. Premierul o fi altul, dar miniștrii sunt în bună măsură aceeași care au hotărât aceste nesfârșite recompense politice. A fost risipă și acum trecem, peste noapte, la austeritate. 

– Ce nu ni se mai spune?
– Se tace semnificativ asupra presiunii organizațiilor internaționale. În primul rând, Uniunea Europeană. UE, pe bună dreptate, a stabilit cu guvernele anterioare niște condiții de îndeplinit pentru a lua banii europeni. Aceste măsuri au fost ignorate.

Și, s-o spunem pe-a dreaptă, greu de crezut că în șase luni cu aceste măsuri se va recupera cu adevărat jaful, dar măcar dăm niște semne de îndreptare spre o direcție bună.

„Să vină fiecare ministru și să spună unde s-a greșit”

– Să nu uităm obsesia ratingurilor!
– Putem ajunge în „junk”. Îmi pare rău pentru domnul Bolojan, pe care eu îl apreciez, nu e vina lui pentru risipa guvernelelor anterioare. Scuzele, adică recunoașterea problemelor, sunt foarte importante. 

Să vină, de ce nu, fiecare ministru și să spună unde s-a greșit. Să ia măsuri imediate apoi legat de astfel de imoralități precum cele de la Curtea Constituțională. Există pârghii. Și să vină imediat cu măsurile privind sinecurile politice, privind șefii instituțiilor publice.

– Dacă Parlamentului n-o să-i convină? Devine populist brusc.
– O să ajungem ca-n Grecia! Guvernul de acum e cea mai bună soluție de pe piața politică românească. Nu văd în fauna politică alte figuri de același nivel, dar este nevoie de comunicare. 

Guvernul Bolojan e precum în Moromeții. Ascundeți-vă, vine perceptorul cu fonciirea. N-aveam perceptor mai bun decât Bolojan. Și cred că politicienii, oricât de populiști ar fi, nu vor da jos acest guvern. Și nici nu cred că ne vor arunca în „junk”.

„Nu cred că se vor atinge de bursele studenților în felul anunțat”

– Cum vedeți ce se va întâmpla?
– Știți ce e tragicomic? Că multe dintre chestiunile astea despre care s-a vorbit nici nu se vor întâmpla sau nu se vor întâmpla la amploarea anunțată inițial. Adică, sincer, eu nu cred că se vor atinge de bursele studenților în felul anunțat. 

Drept urmare, a fost, după părerea mea, o mare greșeală de comunicare. Oricum, până la votul în Parlament, eu cred că multe se vor corecta, se vor ajusta astfel încât excesele de comunicare să fie reduse. 

– Suntem la nivel de propuneri, dar deja țara fierbe, că mâine se taie.
– În sociologie se spune așa: o acțiune devină reală prin prezentarea ei. Tăierea a devenit reală săptămâna aceasta. 

Cu alte cuvinte, dacă a căzut un copac la televizor, atunci copacul ăla chiar a căzut. Nu contează că sunt propuneri, că se așteaptă negocieri, vot în Parlament. Suntem în plină criză, fiecare detaliu devine catastrofic. 

Cine este Marian Preda

Sociolog și profesor universitar, Marian Preda este rectorul Universității București. Funcționează neîntrerupt în Universitatea din București din 1990. 

A prezidat Senatul Universității din București din decembrie 2015. A condus Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București între 2000 și 2015 – mai întâi ca prodecan, apoi ca decan. Acolo predă, din 1994, cursuri de Management strategic, Comportament organizațional, Politici sociale și Sociologia timpului.