Seceta din România și efectele ei – Un studiu amplu analizează cele mai grave episoade de la 1852 până în prezent
România a fost afectată de secetă de multe ori în ultimii 175 de ani, iar câteva perioade aride au fost devastatoare pentru nivelul de trai din țară, cum a fost cea de după al Doilea Război Mondial. Un studiu publicat de patru cercetători români arată care au fost cele mai lungi perioade în care a plouat prea puțin și ce efecte au avut în țară.
România este vulnerabilă în fața secetei, iar perioadele cu prea puține precipitații au apărut constant în istoria modernă a țării, arată cercetarea.
Cercetarea a realizat un fel de „catalog” al secetelor din România, pe o perioadă de 172 de ani (intervalul 1852–2023), prin combinarea unor șiruri de date meteorologice de lungă durată, a surselor documentare și a doi indici ai secetei denumiți SPI și SPEI, care țin cont de o serie de parametri.
Cele mai secetoase perioade din ultimii 172 de ani în România
- Ianuarie 1866 – August 1867
- August 1873 – Septembrie 1874
- Octombrie 1945 – Iulie 1947
- Iunie 1990 – Aprilie 1991
- August 2000 – Mai 2001
- Octombrie 2018 – Martie 2021
O altă perioadă de secetă serioasă a fost între 1918 și 1920, iar recent, perioada martie 2022 – decembrie 2023 a venit cu deficit sever de precipitații.
- Studiul a fost condus de Monica Ioniță, cercetător la Institutul Alfred Wegener pentru Cercetări Polare și Marine (Bremerhaven, Germania). Ea a colaborat cu alți trei cercetători: Bogdan Antonescu, Viorica Nagavciuc și Cătălin-Constantin Roibu.
Luni extrem de secetoase au fost septembrie 1866, septembrie 1946, august 2012, mai 2020 și august 2022.
Cea mai veche perioadă cu deficit de precipitații despre care sunt informații este din decembrie 1852 până în iunie 1854.
Studiile din ultimul deceniu au evidențiat tendințe de creștere a frecvenței și severității secetelor în România, în special în sudul și estul țării, unde activitățile agricole sunt predominante. Despre cum vor fi secetele viitorului puteți citi pe larg aici.
Șase perioade cu deficit sever de precipitații
Episodul 1866-67
Seceta severă din 1866–1867 a avut un impact semnificativ asupra agriculturii, economiei și a sănătății publice. Articole din presa ardeleană vorbesc despre epidemii de holeră și dizenterie, iar criza alimentară a fost agravată de incendiile izbucnite. Seceta a scos la iveală vulnerabilitățile structurale ale societății românești, care se găsea la începutul domniei lui Carol I: infrastructură inadecvată, defrișări și gestionare ineficientă a resurselor.
Episodul 1873-74
Evenimentul s-a caracterizat prin temperaturi ridicate, iar distrugerile culturilor au fost mai mari și din cauza grindinei. Impactul asupra societății a fost sever. Comunități întregi au fost amenințate de foamete, iar prețurile alimentelor au crescut puternic. Presa vremii scria și despre episoade în care comunitățile s-au rugat la Dumnezeu să dea ploaie, ca fiind ultima soluție. Nivelul Dunării a scăzut la valori nemaivăzute.
Episodul 1945-1947
Această perioadă a devastat România, mai ales că seceta severă a venit după anii de război care au sărăcit țara. Precipitațiile extrem de reduse au dus la pierderi masive de culturi, în special în Moldova. Relatări din decembrie 1946 descriu oameni care au supraviețuit doar cu apă și sare, unii consumând verdețuri, papură, ghindă, ori o zeamă făcută din turte de floarea-soarelui, terci de tărâțe și făină de ghindă.
Au avut loc migrații în masă din Moldova, spre sud-vestul țării, la sfârșitul anului 1946, din cauza epuizării rezervelor de hrană. Criza a fost extrem de gravă în RSS Moldovenească din fosta URSS.
Episodul 1990-1991
Perioada cu prea puține ploi a afectat grav agricultura, ducând la scăderi semnificative ale producției de grâu, porumb și floarea-soarelui. A fost special faptul că primăvara, de obicei un anotimp ploios, a fost extrem de secetoasă, existând și zone unde a plouat de cinci ori mai puțin decât normalul perioadei. Câmpia Timișului a fost una dintre cele mai lovite zone, culturile de porumb, sfeclă de zahăr, soia, floarea-soarelui, tutun, cartofi și legume au fost slabe cantitativ, din cauza lipsei de apă.
Episodul 2000-2001
Seceta din perioada 2000–2001 a fost o catastrofă agricolă majoră în România, cu efecte semnificative asupra culturilor, resurselor de apă și infrastructurii de irigații. A fost ceea ce, în termeni de specialitate se numește o „secetă pedologică extremă”. Lipsa apei potabile a devenit o problemă în mai multe regiuni: fântânile au secat, iar prețul apei a crescut enorm.
Prețurile la grâu și pâine au crescut cu peste 20% în unele orașe. Crescătorii de animale s-au confruntat cu prețuri ridicate la furaje, fiind forțați să își reducă efectivele.
Episodul 2018-2021
Primele semne ale secetei au apărut în Transilvania în mai 2018, iar în toamnă, seceta s-a făcut simțită și în Oltenia. Seceta s-a intensificat în 2020, cu un deficit de apă de 62%, afectând în principal regiunile sudice și estice. Culturile de toamnă au fost compromise pe regiuni importante din Moldova și Dobrogea, fiind și cazuri în care s-a pierdut jumătate din producție.
„Prin utilizarea combinată a indicilor de secetă și a datelor meteorologice ne propunem să identificăm tipare spațiale și temporale în apariția, severitatea și durata secetelor în întreaga țară. Această analiză amplă are ca scop sprijinirea proceselor decizionale privind evaluarea riscurilor de secetă, măsurile de atenuare și strategiile de adaptare în România”, se spune în cercetare.
Studiul publicat în revista International Journal of Climatology are titlul „Drought’s Grip on Romania: A Tale of Two Indices”.
Sursa foto: Dreamstime.com
INTERVIURILE HotNews.ro