Dezbaterea George Simion – Nicușor Dan: opoziția pro-europeană are un lider. De acum, au și susținătorii săi o datorie

La Euronews s-a întâmplat ceva ce puțini oameni se așteptau. 

Într-o zi însorită de septembrie 2004, echipa de fotbal a României întâlnea în deplasare nepretențioasa formație din Andorra. Meciul a fost o formalitate. Am învins cu 5-1. 

Singurele evenimente au fost că Anghel Iordănescu, marele antrenor complet atehnic al ”naționalei”, și-a cumpărat prima sa cameră video digitală. Amuzați, băieții din echipă l-au luat amical peste picior pe ”nea Puiu”. Și a mai fost ceva. 

Doi puști, ”fugiți de acasă”, după cum a scris cu simpatie cronicarul meciului, colegul meu Cristian Geambașu de la GOLAZO.ro, atunci la GSP, au afișat tocmai în Andorra un banner pe care scria ”Honores Patria”. 

”Plecați de acasă fără știrea părinților”

”Cei doi au plecat de acasă fără știrea părinților, au ajuns în Andorra cu un autocar și s-au cazat la un hotel cu 12 dolari pe noapte. „Am venit până aici pentru că știam că nu vor fi prezenți cei din galeriile lui Steaua și Dinamo”, și-au explicat tinerii gestul lor teribilist”, a consemnat cronicarul, în Gazeta Sporturilor. 

„Am venit până aici…”. Așa a sunat prima declarație dată în presa națională de către George Simion. 

Tânărul tuns scurt, în vârstă de 17 ani, a devenit astăzi politicianul care dă interviuri în marile publicații ale lumii și este favoritul turului 2 al alegerilor prezidențiale. Doar un pas mai are George Simion ca să așeze România pe harta MAGA. Meloni 2.0, cum scrie Politico.

De la întâmplarea din Andorra, l-am urmărit, vreme de decenii. L-am și întâlnit de câteva ori. Discuțiile au fost lungi, unele tensionate, în contradictoriu, dar civilizate. Nu există ”specialiști” în oameni, dar îl știm pe George Simion. 

În 21 de ani, nu l-am văzut niciodată la fel de dezorientat precum în dezbaterea electorală de la Euronews. Și asta, întâi de toate, pentru că George Simion a întâlnit un Nicușor Dan ieșit din tipare, candidat care a jucat, pentru prima oară, super ofensiv și ca și cum nu mai are nimic de pierdut. 

Simion către Dan: ”Matematician ratat”

La un moment dat, Simion n-a mai rezistat și a scăpat, printre dinți, către Dan: ”Un  matematician ratat”. Insulta a sunat ca un caraghioslâc, în fond, la adresa unui olimpic internațional medaliat pentru România și cu doctorat la Sorbona, în matematică. 

Dan a părut că nici n-a auzit replica. Sau poate nici nu i-a păsat. Atât de concentrat a fost el pe temele mari, în cea mai bună seară a vieții sale de politician.  

A părut că lui Nicușor Dan nu-i pasă dacă va pierde sau va câștiga voturi prin ceea ce spune. A explicat interesul național al României în apărarea Ucrainei și a criticat Rusia. A spus că ”pacea se apără înarmându-te” și că ”nu poți să reproșezi celui atacat că nu vrea pacea”. 

În replică, Simion pe de o parte spunea că Rusia e agresor, pe de altă parte spunea ”să fim neutri”. Ca și cum e posibil, ca vecin, să fii neutru între agresorul universal și cea dintâi victimă a sa. Criminalul în serie nu se oprește.

Simion a recunoscut că și-a vaccinat copilul

Primarul a fost tranșant în multe chestiuni. Nicușor Dan a spus că România e un model de conviețuire etnică și că nu e normal ca la evenimentele oficiale, fie ele meciuri de fotbal, hochei sau conferințe, să apară steagul separatist al Ținutului Secuiesc. Desigur, a și ratat unele. Când Simion a proclamat ”orbanizarea” României, un moment care înseamnă, cum a sesizat Oana Marinescu, reducerea drepturilor cetățenilor români, contracandidatul n-a simțit ce tocmai anunțase liderul AUR.

În schimb, Dan a apărat știința, vaccinurile, dreptul omului de a decide și dreptul medicului de a-l sfătui pe pacient. 

George Simion s-a întors mereu și mereu la pandemie, momentul fondator al ascensiunii AUR. Ca oponent, era logic, era electoral justificat să pleci din acel cadran fixat abil de Simion. 

Dar Nicușor Dan a preferat să insiste pe tema sănătății publice, care nici măcar nu e a președintelui. Dan a repetat că ”știința și conspirația sunt două lucruri diferite”.  Primarul a spus că schema națională de vaccin la copii este bună, iar Simion a recunoscut și el că și-a vaccinat copilul.  

Până la dezbatere, publicul speriat de Georgescu și de Simion se văita pe rețelele sociale că nu are un lider. Acum îl are. E un matematician uneori ciufut, dar s-a arătat ca lider de idei. E implauzibil să astupe diferența de voturi, dar cei care speră au pe cineva pentru care să se bată.

Se vede că Simion a bătut țara cu pasul

De acum, depinde și de cei din jur cum îl vor însoți pe Nicușor Dan. Pentru că primarul e în continuare restant la mesajul pentru sate și micile orașe. El nu găsește concretețe în adresarea către cei deznădăjduiți. Simion e mult mai bun aici. Președintele AUR rostește nume de localități, de persoane, de inițiative în comunități. Le-a bătut cu pasul.

Și mai e ceva. Nu e vorba doar de cât de mult vor reacționa, vor ieși la mitinguri și se vor implica simpatizanții lui Nicușor Dan. E vorba și despre de câtă moderare vor da ei dovadă, dacă își vor reduce din radicalism. Sfaturile unor lideri USR, de pe Facebook, cele despre ghidul ”cum să convingi un șofer de tir”, sunt de tot râsul, asta după ce termini de plâns.

Un alt exemplu: atacul major la opinia lui Crin Antonescu nu e genul de reacție care să pledeze pentru crearea unui front larg de susținere pro-european. Până la urmă, catalogarea lui Crin Antonescu e și complet lipsită de logică.

Susținătorii lui Dan îi tot dau înainte că Antonescu e omul sistemului. Mai știți vreun ”om al sistemului” care să nu fi primit nicio funcție vreme de 10 ani, după ce a fost președinte de partid la guvernare și președinte interimar al României? Măcar șef la ICR Bruxelles și tot prindea dacă era omul sistemului.

21 de ani de drum și 4 ore de cădere

Joi seara, Nicușor Dan a făcut dovada, într-un mod neașteptat și într-un moment greu. De acum, e și datoria publicului care se declară pro-european. 

Traseul fiecăruia dintre noi e influențat de calitatea, temeritatea și omenia celor ce ne însoțesc. Nu suntem curajoși în vid. 

Și George Simion, când a plecat pe drumul activismului și apoi al politicii, și-a luat prietenii de drum pe care i-a găsit, cu care a împărtășit ideile. Apoi au venit alții, unii au plecat, e firesc. 

Văzându-l joi seară, atașat necondiționat de Călin Georgescu și, prin urmare, de legionarismul acestuia, te întrebi dacă nu cumva debusolarea lui George Simion vine și de aici. „Am venit până aici…” spunea el, în toamna din Andorra, când pleca la un drum lung. Ai venit până aici, cerând votul concetățenilor tăi pentru cea mai înaltă responsabilitate posibilă, ca să ce? 

Între tânărul de 17 ani care bătea 3.000 de km ca să zâmbească pentru o cauză și candidatul care cere votul în numele a ceva ce-i înspăimântă pe concetățenii săi e o diferență în care a călcat strâmb și s-a rostogolit vreme de patru ore, cât a durat seara sa cea mai slabă. 

Rămâne marele favorit, dar ai venit până aici pentru ce, de fapt ce vrei să faci, George Simion? Că Georgescu știm ce vrea, să ne termine din prima zi pe cei care gândim diferit, cum singur a zis.