După ultima dezbatere și cea mai dură dintre ele, mai există punți între Antonescu, Dan și  Lasconi? / Ce va face electoratul lor în turul 2 / Momentele catastrofale ale serii 

Dezbaterea prezidențială de la Antena 3 CNN de miercuri seară a fost dominată de acuzațiile reciproce și de ieșirile emoționale, pe alocuri paroxistice, dintre Crin Antonescu, Nicușor Dan și Elena Lasconi. S-au numit „mincinoși” și incompetenți. S-au acuzat, în cruciș, că sunt „parte a sistemului”. Chiar și la momentul de „împăcare”, din scenografia de final a  emisiunii, candidații „de dreapta” au continuat, cu fețele încordate la 30 de centimetri unii de alții, să se descrie drept personaje pe care nu poți pune bază sau chiar periculoase. 

Doar lumina puternică și târzie a reflectoarelor a fost singurul martor obiectiv. Încheiată după miezul nopții, Dezbaterea Antena 3 CNN a durat 4 ore, dar nu s-a măsurat în minute, ci în decibeli. Uneori, pe scenă, candidații au fost aproape la fel de gălăgioși precum sutele de suporteri care au scandat din sală. Și cu siguranță, candidații la prezidențiale au fost mai radicali decât fanii sau decât cei de acasă, înlemniți și tensionați în fața televizoarelor. 

„Nu va fi ușor, va fi Nicușor”, scrie pe un mic afiș, ridicat, mereu și mereu, de un bărbat între două vârste. Omul e parte a grupului divers, care l-a susținut din inimă pe primarul Bucureștiului. Dar, după seara în care corăbiile au ars, „nu va fi ușor în turul 2”, indiferent dacă vor intra Nicușor, Crin sau Elena.   

Măcinarea „pro europenilor”

Crin Antonescu, Nicușor Dan și Elena Lasconi sunt cei trei dintre candidații cotați cu cele mai mari șanse, potrivit sondajelor recente de opinie. Ei se luptă pe același culoar: publicul de dreapta. E vorba despre milioanele de femei și bărbați ”pro europeni” care, în ultimii 20 de ani, au influențat decisiv alegerea președintelui României. Ultimii doi șefi de stat au fost politicieni de dreapta. 

Miercuri seara a devenit clar. Cei trei competitori principali declarați „pro europeni” s-au măcinat, deși în grade diferite, dar toți trei au lăsat puțin loc de dialog pentru mai departe. Probabil niciodată în România, în trei dezbateri consecutive, nu s-a indus atâta pasiune contradictorie, aceluiași electorat. 

Clipa astrală a lui Crin 

Momentul de maxim pentru Crin Antonescu a fost acela în care l-a întrebat, repetat, pe Nicușor Dan dacă, în urma primelor dezbateri, primarul a semnat o aprobare pe care o tărăgănase. Nu orice aprobare. Cea pentru un spital privat de cancer pentru copii. E vorba de Spitalul Sanador. 

Pe scena cu fundal roșu, Antonescu i-a spus primarului: „Domnule Nicușor Dan, acum cinci ani de zile, vi s-a solicitat aprobarea pentru unei clinici oncologice pentru copii ați stat în procese. Acum doi ani, o instanță a pronunțat o decizie definitivă. În doi ani erați obligat să semnați autorizația. Îmi spuneți dacă e adevărat sau nu că totuși azi ați semnat-o, după ce am avut discuții publice?”.

Nicușor a replicat că nu e vorba de doi ani de amânare, ci de câteva luni. Și a adăugat că „dacă dumneavoastră aveți vreo problemă cu modul în care se tratează cancerul în România, vă rog să vă adresați colegului dumneavoastră, domnul Rafila”. 

Nicușor a recunoscut: „Da”

Antonescu a rămas focusat și a insistat: „Ați semnat-o, totuși, azi?”.

”Asta e întrebarea, nu e despre Rafila, nu e despre combaterea cancerului în general pe lumea asta. Fiți uman! Lent, dar uman, dați-mi un răspuns”.

Roșu la față, dar cu capul sus, Nicușor a recunoscut: „Da”. Și a adăugat: „Asta nu înseamnă că un privat care are medici foarte buni trebuie să construiască ilegal acolo unde construiește”.

Imediat după emisiune, PSD nu s-a abținut și a publicat documentul, o mișcare de forță, dar fără rost. Pentru că oricum Nicușor recunoscuse în direct. Iar devoalarea sursei politicii a loviturii îi va face pe votanții lui Dan să-l deteste și mai tare pe Crin, drept „omul USL, PSD…”. E o teorie deja lansată și unde au atacat miercuri, violent, atât Lasconi, cât și Funeriu. 

Lasconi a simțit când adversarul era în genunchi

Absolut groggy după momentul cu spitalul, Nicușor și-a probat, doar câteva minute mai târziu, calitatea de luptător. Nu aruncă niciodată prosopul, nu abandonează. A fost rândul Elenei Lasconi să-l încolțească pe primar. 

Lasconi a revenit la tema negocierilor pentru „un singur candidat”. A reamintit, pătrunsă de furie, felul în care USR a abandonat-o în favoarea lui Dan. Ea l-a numit mincinos, în față, chiar în momentele de final. 

Erau acuze imposibil de parat și Dan a părut o victimă sigură. Pentru că oricum Nicușor nu mai avea timp să dezvolte, iar acuzele lui Lasconi țineau de întâlniri private, imposibil de dovedit. Și peste toate, plutea o emoție desprinsă de argumente. 

Audiență de 1,3 milioane de oameni

Ca să dea lovitura finală, Lasconi a luat Biblia lui Cristian Terheș, carte care a devenit obiectul și spiritul cel mai vânat al sfârșitului de dezbatere. Se rosteau rugăciuni, se cita abundent din Sfinții părinți ai pustiei, lipsea cădelnița.

Credința nu mai era ceva intim, drag, între fiecare dintre oameni și Dumnezeu, ci o țepușă cu care se umbla pe scenă, sub privirile camerelor TV. Lasconi se pregătea să o înfingă în inima a ceea ce părea deja strigoiul politic al lui Nicușor. Credința era armă politică.

Printr-o desfășurare masivă de forțe, cu un format aproape de reality-show și moderată de un Mihai Gâdea care a dominat, audiența Antenei 3 CNN era mare. Se dublase publicul față de prima seară de la Digi. La un moment dat, la 21:57, s-a atins cota de 1,3 milioane de oameni și 20% share. 

Asta înseamnă că 1 din 5 telespectatori români se uitau la dezbatere. Doar seara a doua a depășit-o, cu peste 2 milioane de oameni, dar acolo s-au adunat TVR, ProTV și alte televiziuni. Mult interes.

Momentul când Dan s-a săturat

Cu sala în fierbere și cu Biblia în mână, Lasconi s-a dus către Nicușor Dan. L-a pus să jure că n-a mințit niciodată. Nicușor spusese deja că n-a mințit, dar Lasconi părea o regină a răzbunării. Nimic nu ajungea ca să îi aline suferința că partidul ei l-a preferat pe el.  

Elena Lasconi i-a întins Biblia lui Nicușor, pe fundalul roșu al scenei și în râsul invizibil al populismului, pe care îl puteai auzi, aproape fizic, cum crește, cu fiecare secundă de război total dintre candidați. Pentru că, la câțiva metri distanță, un alt pro-european, Crin Antonescu, asista la capcană, de data asta fără vreo încântare. Se anulau unii pe alții și, vorba lui Cristian Tudor Popescu, ”urmează întunericul”.

Nicușor a rămas însă calm, în peisajul suprarealist. El, care plecase din USR-ul pe care l-a creat de la zero pentru că a fost considerat ”prea ortodox” de către progresiști, era acum acuzat că e fără valori și prea puțin credincios. 

„Juri pe Biblie că nu ai mințit niciodată în ceea ce mă privește?”, a insistat Lasconi, pentru care limita pare doar un semn de slăbiciune. În aceeași emisiune, ea se lăudase că făcuse din „o mie de femei” oameni de TV. Ce lipsă de limite! Din nou, ea a împins Biblia către Nicușor.  

„Nu profanez”, a răspuns Nicușor, sătul de misticismul care se întinsese. „Eu sunt creștin ortodox practicant și nu profanez”. Și gata. 

Elena Lasconi s-a oprit un pic derutată de laconismul ferm al lui Nicușor. Apoi, fosta vedetă TV a continuat să gesticuleze larg, cu exercițiul impecabil al starului stins. Era însă inutil, pierduse momentul loviturii decisive.  

La final s-au recitat rugăciuni, în cor, cu publicul din sală

„De ce vă considerați atât de repede atacată?”, a întrebat-o pe Lasconi, pe un ton confesiv, în sală, deputatul Daniel Zamfir de la PSD, unul dintre susținătorii lui Antonescu.

Era un apel politic și rațional, dar care aproape că nu s-a auzit, pentru că pe scenă  revenise invocarea omniprezentă a lui Dumnezeu. Încântat de sine și de seara sa excelentă, Crin Antonescu a început să citeze abundent din Biblie. Scriptura ca program prezidențial final.

Iar Lavinia Șandru a rostit, ca la un Cenaclu Flacăra post apocaliptic, o rugăciune-incantație, împreună cu sala. Pe fundal, Elena Lasconi mai lansa câte o jumătate de replică stridentă, o țepușă fierbinte, în căutarea ultimului telespectator și votant ”pro european” încă nerăpus, pe câmpul de bătălie.  

Și n-a apărut încă George Simion.