Generația „baby boomers” se pensionează, Wall Street-ul cade: Prăbușirea demografică care afectează bursele

Nu lipsesc explicațiile pentru încetinirea pe care a cunoscut-o Wall Street în acest an. Evaluări scandaloase, rate ale dobânzii ridicate în termeni reali, incertitudine politică la apogeu și o datorie publică care cochetează cu nesustenabilitatea. Și totuși, cea mai mare amenințare la adresa pieței bursiere din SUA s-ar putea să nu fie piețele sau Fed-ul.

După cum avertizează Felix Martin în rubrica Breakingviews a Reuters, factorul care pune în prezent mai multă presiune asupra pieței bursiere decât oricare altul este îmbătrânirea populației.

„Teoria prăbușirii demografice”, care a provocat panică în anii 1990, revine în forță. Premisa era simplă și terifiantă: generația baby boomers (născuți între 1946 și 1964), ca o generație neobișnuit de numeroasă, a investit mai întâi sume mari pe măsură ce salariile lor creșteau. Dar, ani mai târziu – la vârsta pensionării – aveau să înceapă să vândă în masă acțiuni și obligațiuni către mult mai puțini cumpărători: tânăra Generație X, scrie și publicația elenă Naftemporiki.

Temerile au început acum zeci de ani

Întrebarea, așa cum a pus-o guru-ul investițiilor Jeremy Siegel în 1998, era simplă și directă: „Ar fi momentul să vândă? Dar cui? Cine va cumpăra active de trilioane din generația boomers?” Anii 1980 și 1990 păreau să confirme prima jumătate a predicției: evaluările au crescut vertiginos, iar faimosul raport preț-câștig ajustat ciclic al lui Robert Shiller a crescut vertiginos de la nici 7 puncte în 1982 la peste 44 în 2000.

Dar dezastrul nu a venit. Bula dot.com a explodat, dar și-a revenit apoi. Generația „baby boomers” nu s-a pensionat în masă: au continuat să muncească, au rămas mai sănătoși decât generațiile anterioare, în timp ce fluxurile către fondurile de pensii s-au consolidat. Mai presus de toate, globalizarea piețelor a permis ca oferta de acțiuni să fie absorbită de un val global de cerere: Europa, China și Japonia cumpărau active americane masiv.

De la prăbușirea demografică la prăbușirea pieței

Teoria „crashului demografic” a fost abandonată. A fost înlocuită de una mai optimistă: „topirea pieței”, ideea că politicile de susținere, relaxarea monetară și moneda globală vor menține piața bursieră în creștere pentru multă vreme.

Dar realitatea e alta. Din 2021, fluxurile din fondurile de pensii din SUA au fost negative. Vechii „economisitori” au devenit vânzători net. Vânzarea masivă a generației „baby boomer” a început.

Problema: nu există suficienți membri din generația următoare care să cumpere tot ceea ce se vinde . În 1990, existau 5,5 persoane de vârstă activă pentru fiecare cetățean de peste 65 de ani. Până în 2023, raportul scăzuse sub 4. Casandrele anilor 1990 avertizaseră: dacă cererea nu ține pasul cu oferta, piața ar putea scădea cu 30%. Și poate că erau optimiste.

Cum scenariul re-devine întunecat. Doi noi factori demografici amenință să întunece și mai mult viitorul

În primul rând, țările care au susținut Wall Street-ul cu economiile lor – Europa, China, Japonia – îmbătrânesc și ele rapid. Investitorul global care obișnuia să cumpere ceea ce vindeau generația „baby boomer” vinde acum și el . Criza este simultană, globală și se alimentează reciproc, explică editorialistul.

În al doilea rând, generația baby boomer și-a pierdut supremația politică. Până în 2010, aceștia constituiau peste 1/3 din alegători. Din 2016 încoace, milenialii și Generația Z au preluat controlul. Cadrul politic care a favorizat globalizarea și piețele timp de decenii – impozite mici, inflație ușoară, politică comercială liberală – începe să se clatine.

Tânărul vicepreședinte J.D. Vance și alegătorii săi nu au același interes în a salva economiile generației baby boomers. Și undeva pe parcurs, Wall Street rămâne fără o plasă de siguranță. „Se spune că piețele ascendente nu mor de bătrânețe. Poate că de data asta se înșală”, conchide el.

Va trebui să ne obișnuim cu ideea că lumea va deveni un mediu inflaționist, spun autorii cărții „Marea inversare demografică Îmbătrânirea societăților, scăderea inegalității și revigorarea inflației” (Charles Goodhart și Manoj Pradhan).

Înrăutățirea bruscă a ratelor de dependență din întreaga lume înseamnă că persoanele dependente care consumă, dar nu produc, vor depăși muncitorii care produc. Rezultatul inevitabil va fi inflația.

Din ce în ce mai mulți dintre noi vom trăi vieți mai lungi, dar de unde vor veni resursele? Cele 3 alternative

Din ce în ce mai mulți dintre noi vor trăi vieți mai lungi, dar de unde vor veni resursele care vor permite seniorilor să consume după pensionare?

Există trei alternative principale, spun cei doi economiști: Prima este că vârsta de pensionare ar trebui să fie mult crescută. Nu în toate profesiile, pentru că există un număr destul de mare de ocupații puterea fizică scade într-o măsură care face nepotrivită continuarea muncii după o anumită vârstă (pompieri, politisti, constructori etc.)

A doua alternativă, spun cei doi co-autori) este ca lucrătorii să-și finanțeze propria bătrânețe, economisind mai mult. Dar asta depinde de generozitatea așteptată a pensiilor de stat și de miopia celor aflați în muncă. Este foarte dificil la 25 de ani să te gândești să supraviețuiești până la 85 și să vizualizezi nevoile de consum ale unei persoane în vârstă. Desigur, cu cât generozitatea așteptată a pensiilor de stat este mai mică și cu cât durata estimată a pensionării este mai lungă, cu atât ratele de economisire individuale vor tinde să fie mai mari.

Al treilea canal este ca statul să impoziteze mai mult lucrătorii și să folosească fondurile pentru a transfera resursele către seniori, atât pentru asistență medicală, cât și pentru pensii. O întrebare cheie este cum va vedea statul echilibrul dintre taxele mai mari pentru cei care lucrează și generozitatea pensiilor.

De asemenea, să nu uităm că seniorii reprezintă un bazin electoral major. Promisiunile de menținere sau creștere a pensiilor au reprezentat adesea o parte semnificativă a manifestelor partidelor politice populiste, de ex. în Italia în 2018.